Bulinuţe , dunguliţe şi cerculeţe !
Cercei şi broşe , material fimo
încheietori metalice,
preţ - de la 6lei.
Vara aceasta mi-am găsit jucării noi! Si ce jucării....şi cum îmi gâdilă creativitatea! Astfel, cu multă pasiune şi răbdare m-am pus pe treabă. Adică pe jucat. Şi uite aşa m-am împrietenit cu fluturii, cu buburuzele şi mai ales cu florile! Din joaca mea au ieşit jucării noi pentru domnişoare! Mulţumesc susţinătorilor, pisicilor şi viitorilor mei clienţi!
Deocamdată vă invit să culegeţi ce vă place din pozele de mai jos. Preţul e negociabil. De la 5 lei perechea.
(material Fimo classic, incheietori pe ureche.)
Buburuze jucăuşe şi broscuţe alintate, din natură adunate! Fluturaşi şi o pisică, la urechile cui pică?
Material fimo , încheietori metalice
Preţ negociabil.
Broşe din fimo, încheietori met
alice. 
Preţ negociabil.
Vara aceasta mi-am găsit jucării noi! Si ce jucării....şi cum îmi gâdilă creativitatea! Astfel, cu multă pasiune şi răbdare m-am pus pe treabă. Adică pe jucat. Şi uite aşa m-am împrietenit cu fluturii, cu buburuzele şi mai ales cu florile! Din joaca mea au ieşit jucării noi pentru domnişoare! Mulţumesc susţinătorilor, pisicilor şi viitorilor mei clienţi!
Deocamdată vă invit să culegeţi ce vă place din pozele de mai jos. Preţul e negociabil. De la 4 lei perechea.
(material Fimo classic, incheietori pe ureche.)
A moment of madness
It's happened before
It could turn into sadness or a civil war
You've got me changing all i ever thought
When you first got so mad lost your rag
Trying to save some trees
Angry cries, saw your thighs
And I fell to my knees
Oh my God what is it?
It's a moment of madness
When we drank too much beer
Lost our fear
Our defences were down
you got up tried your luck
Bought a dubious round
It can be hard to resist
It's a moment of madness
A promise of passion
A trailer of sin
A smiling assassin
The demon within Endorphins are raging
Resistance is thin
And you're blowing my mind
'Cause I find that your theories of life
Are insane, feed my brain
I could listen all night
I can't leave till we kiss
It's a moment of madness
And I just wanna stare at your hair
And imagine you opening your door
In your drawer there's some leather in there
I refuse, you persist
It's a moment of madness
You know I'm not asking a lot
Only your life
I don't want to get what I want
But I'm gonna ask you to stop But I'm full of lies
When you first got so mad lost your rag
Trying to save some trees
Angry cries, saw your thighs
And I fell to my knees
Oh my God what is it?
It's a moment of madness
And I just wanna stare at your hair
And imagine you opening you door
In your drawer there's some leather in there
I refusen you persist
It's a moment of madness
Zâmbeşte copiilor în fiecare zi, dar astăzi lasă-i să se joace mai mult, dăruieşte-le mai multe bomboane, învaţă tu de la ei şi bucură-te încă o dată de copilărie!
Un vesel la mulţi ani tuturor copiilor, dar mai ales lor : !
A...şi să nu uităm de copii mari sau de 'kido'!
Am ajuns la concluzia că mai bine citesc o carte decât să scriu verzi şi uscate pe blog. Astăzi fac o excepţie (probabil vor mai fi) , căci a fost o zi cu vreo 13 întâmplări ! Şi îmi mai spăl din păcate faţă de cei care mă acuză de neglijenţă în blogger-eală. Se ştiu ei care :P
Eu când vreau să intru, intru!
Şi am intrat. Într-o zi de 13, cu primul ceas rău încă de la micul dejun. Dar am intrat. Eu şi încă 950 de persoane. Ceilalţi 500 au sperat să se mai deschidă uşa cinematografului încă o dată. Când e gratis, studentul trebuie să participe. Ca tot românul, bineînţeles. Numai că de data asta aşteptarea a meritat.
În a doua seară de film românesc din cadrul festivalului FESTUDIS s-a prezentat la cinema Victoria, prea mult aşteptatul ” Eu când vreau să fluier, fluier”. E un lucru de bifat pe lista bună de azi. Şi totuşi, pentru a completa şi partea cu cele 13 ceasuri rele, insist pe faptul că la ora 18:15 (filmul a început la 19:00) erau vreo 300 de persoane în faţa cinematografului, dar nici urmă de vreun coleg (din 15 câţi am stabilit să ne întâlnim ) sau de alţi prieteni care s-au anunţat că vin. Ştiu, s-au inventat telefoanele mobile, dar acestea nu-ţi sunt utile de acasă, din dulap ! După ce am intrat, împăcată cu ideea că voi vedea filmul fără să am un partener de comentarii, am văzut-o pe Mirela, care a salvat situaţia găsind şi locuri libere. Un lucru bun. Bun a fost şi filmul.
Încă de la început îţi dai seama că are un buget redus, iar calitatea imaginii nu se compară cu cea a filmelor americane. Însă povestea te ţine în suspans, mai ales datorită publicităţii de care a avut parte filmul, datorită premiului de la Berlin. Toată lumea a venit să vadă de ce ,,fluierul’’ a meritat Ursul de Aur. Criteriile de jurizare se pare că nici regizorul nu le-a ştiut, dar important rămâne faptul că a fost un film de 10 pentru juriu. Nota publicului probabil o vom afla zilele ce urmează, având în vedere că mulţi s-au grăbit să plece imediat după terminarea filmului, neinteresaţi de prezenţa regizorului, Florin Şerban . Eu am rămas. Am aflat astfel de proiectul care-l va avea ca protagonist pe deţinutul Papan Chilibar, personajul Ursu, şi că regizorul îşi acordă doar un 7,50 pentru scenariul final : ,,e ca în dragoste: prima iubire e din pasiune şi te arunci cu capul înainte, la a doua devii mai raţional şi lucrurile îţi ies mai bune, apoi atât de raţional încât nu mai merită.’’
E un film ce merită văzut, prezintă realitatea de lângă noi, fără basme şi iluzii, şi ca să îţi placă, trebuie neaparat să-i urmăreşti ultimele minute! Finalul e cât se poate de realist, iar Silviu, personajul principal, se retrage glorios din faţa dragostei, lăsându-i Anei o amintire plăcută despre el. E plăcută, vă spun eu, căci ea a zâmbit mult după ce a sărutat-o!
Deci...să-l vizionaţi cu plăcere şi cum ne îndeamnă Asociaţia Studenţilor Jurnalişti, ,,îndrăzniţi să vedeţi dincolo de aparenţe’’!
Astfel ziua mea de 13 s-a încheiat cu bine, mai ales că am avut o companie plăcută după 20 de minute de aşteptat tramvaiul, dar mai important, căci am fost iertată pentru telefonul din dulap ! Promit că voi fi mai atentă! :*
Pentru că este un blog prietenos pentru prieteni, le doresc florilor ce mă înconjoară o zi cât mai minunată! Să înfloriţi mereu pentru cei dragi căci voi sunteţi primăvara lor!
La mulţi ani Brânduşa! La mulţi ani Florentin! mai multe urări în particular :)
Pe 30 iunie, cei îndrăgostiţi de vampiri frumoşi şi adrenalină în stil romantic se vor bucura de o minunată eclipsă a realităţii! Pentru 90 de minute, fanii ''Twilight'' îşi vor continua povestea de dragoste la premiera celei de-a treia părţi a seriei , ''Eclipsa''. În România premiera are loc pe 2 iulie iar cine-i norocos poate câştiga şi două bilete la film, participând la acest concurs : http://www.twilightsaga.ro/rememberme/concurs/.
Iar celorlalţi le doresc lectură plăcută! şi...dacă avem printre noi voci care au citit seria şi au fost dezamăgiţi, le ascultăm argumentele ''contra''!
trailer'ul Eclipsa http://www.stepheniemeyer.com/ Enjoy it!
Acum ceva timp în urmă mi-am creat un cont pentru a comenta blogurile altora. Atât. Nu am vrut ''să-mi fac blog'', tocmai pentru că nu găseam motivaţia unuia. Ştiu, le-am discutat la curs, le găsim peste tot pe internet (de exemplu pe acest blog care vrea să te convingă de necesitatea unuia, http://blogblogosfera.blogspot.com/2009/09/de-ce-sa-iti-faci-un-blog.html ), şi eu tot nu vreau blog. Argumentele mele vin direct din contraargumentele voastre: DEOCAMDATĂ nu am nevoie de blog. Nu sunt o persoana publică şi nici nu particip la evenimente importante pe care să le împărtăşesc lumii întregi. Iar dacă privim blogul din altă perspectivă, se poate accepta ca fiind un jurnal online. Dar jurnalul e intim prin definiţie. Deci tot nu o scot la capăt. Buun...deocamdată îmi voi face doar tema, apoi voi găsi lucruri interesante de împărtăşit mediului online.
Astfel, apare prima postare, prima nemulţumire: în ciuda notorietăţii şi a laudelor ce se aduc Universităţii Al. I. Cuza, o parte dintre studenţi sunt privaţi de ceea ce se numeşte ''acces la informare''. Explicaţia : două dintre căminele studenţeşti au internet wireless. Deci cei care nu au laptop şi nici placă wireless încorporată (prea puţini care au) nu au decât să-şi cumpere! După jumătatea primului semestru, pentru că am fost cuminte, Moşu' mi-a adus un laptop mic şi simpatic, (mulţumesc Moşule încă o dată!) creat special pentru mine şi pentru internet. Nu şi pentru internetul de la Cuza. Dar ca să nu plictisesc lumea şi să-mi prind urechile într-un domeniu străin, vă spun doar că mie nu mi-a mers, şi trebuie să mă credeţi pe cuvânt că am făcut tot posibilul. Soluţia rămâne un adaptor wireless, pe care l-am căutat o săptămână în tot Iaşi'ul şi bineînţeles că l-am găsit în Galaţi! Iată-mă asftel online, într-un centru universitar care îşi respectă studenţii prea puţin.
BINE V-AM GĂSIT şi iertaţi-mi întârzierea. Promit să răsplătesc fiecare clipă de aşteptare !
Astfel, apare prima postare, prima nemulţumire: în ciuda notorietăţii şi a laudelor ce se aduc Universităţii Al. I. Cuza, o parte dintre studenţi sunt privaţi de ceea ce se numeşte ''acces la informare''. Explicaţia : două dintre căminele studenţeşti au internet wireless. Deci cei care nu au laptop şi nici placă wireless încorporată (prea puţini care au) nu au decât să-şi cumpere! După jumătatea primului semestru, pentru că am fost cuminte, Moşu' mi-a adus un laptop mic şi simpatic, (mulţumesc Moşule încă o dată!) creat special pentru mine şi pentru internet. Nu şi pentru internetul de la Cuza. Dar ca să nu plictisesc lumea şi să-mi prind urechile într-un domeniu străin, vă spun doar că mie nu mi-a mers, şi trebuie să mă credeţi pe cuvânt că am făcut tot posibilul. Soluţia rămâne un adaptor wireless, pe care l-am căutat o săptămână în tot Iaşi'ul şi bineînţeles că l-am găsit în Galaţi! Iată-mă asftel online, într-un centru universitar care îşi respectă studenţii prea puţin.
BINE V-AM GĂSIT şi iertaţi-mi întârzierea. Promit să răsplătesc fiecare clipă de aşteptare !
