Acum ceva timp în urmă mi-am creat un cont pentru a comenta blogurile altora. Atât. Nu am vrut ''să-mi fac blog'', tocmai pentru că nu găseam motivaţia unuia. Ştiu, le-am discutat la curs, le găsim peste tot pe internet (de exemplu pe acest blog care vrea să te convingă de necesitatea unuia, http://blogblogosfera.blogspot.com/2009/09/de-ce-sa-iti-faci-un-blog.html ), şi eu tot nu vreau blog. Argumentele mele vin direct din contraargumentele voastre: DEOCAMDATĂ nu am nevoie de blog. Nu sunt o persoana publică şi nici nu particip la evenimente importante pe care să le împărtăşesc lumii întregi. Iar dacă privim blogul din altă perspectivă, se poate accepta ca fiind un jurnal online. Dar jurnalul e intim prin definiţie. Deci tot nu o scot la capăt. Buun...deocamdată îmi voi face doar tema, apoi voi găsi lucruri interesante de împărtăşit mediului online.

Astfel, apare prima postare, prima nemulţumire: în ciuda notorietăţii şi a laudelor ce se aduc Universităţii Al. I. Cuza, o parte dintre studenţi sunt privaţi de ceea ce se numeşte ''acces la informare''. Explicaţia : două dintre căminele studenţeşti au internet wireless. Deci cei care nu au laptop şi nici placă wireless încorporată (prea puţini care au) nu au decât să-şi cumpere! După jumătatea primului semestru, pentru că am fost cuminte, Moşu' mi-a adus un laptop mic şi simpatic, (mulţumesc Moşule încă o dată!) creat special pentru mine şi pentru internet. Nu şi pentru internetul de la Cuza. Dar ca să nu plictisesc lumea şi să-mi prind urechile într-un domeniu străin, vă spun doar că mie nu mi-a mers, şi trebuie să mă credeţi pe cuvânt că am făcut tot posibilul. Soluţia rămâne un adaptor wireless, pe care l-am căutat o săptămână în tot Iaşi'ul şi bineînţeles că l-am găsit în Galaţi! Iată-mă asftel online, într-un centru universitar care îşi respectă studenţii prea puţin.
BINE V-AM GĂSIT şi iertaţi-mi întârzierea. Promit să răsplătesc fiecare clipă de aşteptare !